Este un habitat prioritar datorită rolului său foarte important în fixarea solurilor subțiri de pe versanții munților în etajul subalpin. Un alt aspect biogeografic important este faptul că una dintre speciile edificatoare, jneapănul Pinus mugo este unul dintre foarte puținele exemple de pin târâtor ce edifică un ecosistem de tufărișuri subalpine.
Astfel de habitate de jnepeni se pot întâlni doar în munții Europei Centrale (inclusiv în Carpații Românești), în munții Asiei de Est, în provincia Yunnan din China și într-un masiv izolat din Mexic – fără ca cele patru specii de pin implicate să fie direct înrudite între ele (convergență evolutivă). Pe de altă parte, smârdarul Rhododendron myrtifolium este o specie soră (vicariantă) a celor două specii, foarte asemănătoare din Munții Alpi, Rhododendron ferrugineum și Rhododendron hirsutum. Aceste trei specii strâns înrudite reprezintă un grup unic de azalee din punct de vedere evolutiv, izolat de alte grupuri de specii din cadrul genului. Astfel, atât jneapănul cât și azaleele alpino-carpatice reprezintă specii endemice pentru munții Europei Centrale, ce edifică ecosisteme subalpine arbustive unice pentru această regiune. Este motivul principal pentru care acest habitat este unul prioritar.
În jnepenișuri putem găsi cel mai mare număr de specii de vulturică Hieracium pentru care Retezatul este considerat a fi centru genetic. Putem spune că sunt cele mai caracteristice plante ierboase ale acestui tip de habitat.
Frecvente sunt și unele specii endemice carpatice, precum clopoțeii Campanula abietina și Campanula serrata, apoi specii cu răspândire mai largă: Centaurea nervosa, Homogyne alpina, iarba ciutei Doronicum austriacum, Senecio glaberrimus, specii de degetăruț, cum sunt Soldanella hungarica (endemică pentru Carpații Meridionali) și Soldanella pusilla.
Asociaţii vegetale:
Rhododendro myrtifolii - Pinetum mugo Borza 1959 em. Coldea 1995.
Distribuție.
Habitatul este bine reprezentat în Carpații României. În Munţii Retezat se întâlnește între 1800-2100 m, în etajul subalpin, și este bine conservat în căldarea glaciară Gemenele, în rezervaţia ştiinţifică, dar şi în zonele exterioare, pe versanții nordici, deasupra izvoarelor râului Râușor, pe Piciorul Colțului până la culmea Retezatului, apoi pe Râu Bărbat, sub vârfurile Peleaga și Păpușa. Se extinde în benzi aproape continue, pe versanți și creste. Alternează de-a lungul torenților montani cu tufărișurile de arin verde Alnus viridis.
