PARCURI NAȚIONALE
În funcție de zonarea internă, pe raza parcurilor naționale sunt permise/ interzise anumite tipuri de activități, reglementate de lege prin art. 22 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011.
Zonarea internă a parcurilor naționale şi naturale se face prin planul de management, care este aprobat de autoritatea publică centrală pentru protecția mediului şi pădurilor, prin definirea şi delimitarea, după caz, a zonelor de protecție strictă, a zonelor de protecție integrală, a zonelor de conservare durabilă (tampon) şi a zonelor de dezvoltare durabilă a activităților umane.
Activități permise/interzise în funcție de zonarea internă în baza legală: art. 22 din OUG 57/2007 cu modificările și completările ulterioare
Zona de protecție strictă (ZPS)
Zonele cu protecţie strictă sunt zonele din parcurile naţionale şi naturale, de mare importanţă ştiinţifică, ce cuprind atât rezervaţii ştiinţifice, cât şi zone sălbatice în care nu au existat intervenţii antropice sau nivelul acestora a fost foarte redus. În zonele cu protecţie strictă se interzice desfăşurarea oricăror activităţi umane, cu excepţia activităţilor de cercetare, educaţie ecologică, activităţi de ecoturism, cu limitările descrise în planurile de management.
Rezervația Științifică Gemenele
În rezervaţiile ştiinţifice sunt interzise orice activităţi umane, cu excepţia activităţilor de cercetare, protejare, reabilitare, promovare, punere în valoare şi asigurare a continuităţii existenţei obiectivelor pentru care au fost constituite, cu limitările descrise în planurile de management, cu acordul Academiei Române şi al administratorului ariei naturale protejate.
Zona de protecție integrală (ZPI)
Zonele de protecţie integrală cuprind cele mai valoroase bunuri ale patrimoniului natural din interiorul parcurilor naţionale şi naturale. În zonele prevăzute de protecţie integrală sunt interzise: orice forme de exploatare sau utilizare a resurselor naturale, precum şi orice forme de folosire a terenurilor, incompatibile cu scopul de protecţie şi/ sau de conservare; activităţile de construcţii-investiţii, cu excepţia celor destinate administrării ariei naturale protejate şi/ sau activităţilor de cercetare ştiinţifică ori a celor destinate asigurării siguranţei naţionale sau prevenirii unor calamităţi naturale. În zonele de protecţie integrală, în afara perimetrelor rezervaţiilor ştiinţifice, se pot desfăşura următoarele activităţi: ştiinţifice şi educative; activităţi de ecoturism care nu necesită realizarea de construcţii-investiţii; utilizarea raţională a pajiştilor pentru cosit şi/sau păşunat numai cu animale domestice, proprietatea membrilor comunităţilor care deţin păşuni sau care deţin dreptul de utilizare a acestora în orice formă recunoscută prin legislaţia naţională în vigoare, pe suprafeţele, în perioadele şi cu speciile şi efectivele avizate de administraţia parcului, astfel încât să nu fie afectate habitatele naturale şi speciile de floră şi faună prezente; d) localizarea şi stingerea operativă a incendiilor; intervenţiile în scopul reconstrucţiei ecologice a ecosistemelor naturale şi al reabilitării unor ecosisteme necorespunzătoare sau degradate, cu avizul administraţiei ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific, şi aprobate de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor; acţiunile de înlăturare a efectelor unor calamităţi, cu avizul administraţiei ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific, cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor. În cazul în care calamităţile afectează suprafeţe de pădure, acţiunile de înlăturare a efectelor acestora se fac cu avizul administraţiei, în baza hotărârii consiliului ştiinţific, şi cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor; acţiunile de prevenire a înmulţirii în masă a dăunătorilor forestieri, care nu necesită extrageri de arbori, şi acţiunile de monitorizare a acestora; acţiunile de combatere a înmulţirii în masă a dăunătorilor forestieri, care necesită evacuarea materialului lemnos din pădure, în cazul în care apar focare de înmulţire, cu avizul administraţiei, în baza hotărârii consiliului ştiinţific, cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor.
Zona de conservare durabilă (ZCD) - tampon
Zonele-tampon, în parcurile naţionale denumite zone de conservare durabilă şi în parcurile naturale denumite zone de management durabil, nu se includ în zonele cu protecţie integrală, strictă sau de dezvoltare durabilă a activităţilor umane şi care fac trecerea între zonele cu protecţie integrală şi cele de dezvoltare durabilă. În zonele-tampon, respectiv în zonele de conservare durabilă şi de management durabil este interzisă realizarea de construcţii noi, cu excepţia celor ce servesc strict administrării ariei naturale protejate sau activităţilor de cercetare ştiinţifică ori a celor destinate asigurării siguranţei naţionale sau prevenirii unor calamităţi naturale. În zonele de conservare durabilă se pot desfăşura următoarele activităţi: ştiinţifice şi educative; activităţi de ecoturism care nu necesită realizarea de construcţii-investiţii; utilizarea raţională a pajiştilor pentru cosit şi/sau păşunat pe suprafeţele, în perioadele şi cu speciile şi efectivele avizate de administraţia parcului natural, astfel încât să nu fie afectate habitatele naturale şi speciile de floră şi faună prezente; localizarea şi stingerea operativă a incendiilor; intervenţiile pentru menţinerea habitatelor în vederea protejării anumitor specii, grupuri de specii sau comunităţi biotice care constituie obiectul protecţiei, cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, cu avizul administraţiei ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific, a planului de acţiune provizoriu, elaborat şi valabil până la intrarea în vigoare a planului de management; intervenţiile în scopul reconstrucţiei ecologice a ecosistemelor naturale şi al reabilitării unor ecosisteme necorespunzătoare sau degradate, cu avizul administraţiei ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific, aprobate de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor; acţiunile de înlăturare a efectelor unor calamităţi, cu avizul administraţiei ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific şi, ulterior, cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor. În cazul în care calamităţile afectează suprafeţe de pădure, acţiunile de înlăturare a efectelor acestora se fac cu avizul administraţiei ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific, aprobate ulterior de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor; activităţile de protecţie a pădurilor, acţiunile de prevenire a înmulţirii în masă a dăunătorilor forestieri, care necesită evacuarea materialului lemnos din pădure în cantităţi care depăşesc prevederile amenajamentelor, se fac cu avizul administraţiei ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific şi, ulterior, cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor; activităţi tradiţionale de utilizare a unor resurse regenerabile, în limita capacităţii productive şi de suport a ecosistemelor, prin tehnologii cu impact redus, precum recoltarea de fructe de pădure, de ciuperci şi de plante medicinale, cu respectarea normativelor în vigoare. Acestea se pot desfăşura numai de către persoanele fizice sau juridice care deţin/administrează terenuri în interiorul parcului sau de comunităţile locale, cu acordul administraţiei ariei naturale protejate; lucrări de îngrijire şi conducere a arboretelor, lucrări speciale de conservare cu accent pe promovarea regenerării naturale şi fără extragerea lemnului mort, cu excepţia cazurilor în care se manifestă atacuri de dăunători ai pădurii ce se pot extinde pe suprafeţe întinse, în primul rând de parcele întregi limitrofe zonelor cu protecţie strictă sau integrală, in restul zonei-tampon fiind permisă aplicarea de tratamente silvice care promovează regenerarea pe cale naturală a arboretelor: tratamentul tăierilor de transformare spre grădinărit, tratamentul tăierilor grădinărite şi cvasigrădinărite, tratamentul tăierilor progresive clasice sau în margine de masiv cu perioada de regenerare de minimum 10 ani. Tratamentele silvice se vor aplica cu restricţii impuse de planurile de management al parcurilor şi de ghidurile de gospodărire a pădurilor în arii protejate. activităţi tradiţionale de utilizare a resurselor regenerabile, prin introducerea de tehnologii cu impact redus.
Zona de dezvoltare durabilă (ZDD), (cu infrastructură turistică)
Zone de dezvoltare durabilă a activităţilor umane sunt zonele în care se permit activităţi de investiţii/dezvoltare, cu prioritate cele de interes turistic, dar cu respectarea principiului de utilizare durabilă a resurselor naturale şi de prevenire a oricăror efecte negative semnificative asupra biodiversităţii. În zonele de dezvoltare durabilă se pot desfăşura următoarele activităţi, cu respectarea prevederilor din planurile de management: activităţi tradiţionale de cultivare a terenurilor agricole şi de creştere a animalelor; activităţi de pescuit sportiv, industrial şi piscicultură; activităţi de exploatare a resurselor minerale neregenerabile, dacă această posibilitate este prevăzută în planul de management al parcului şi dacă reprezintă o activitate tradiţională; lucrări de îngrijire şi conducere a arboretelor şi lucrări de conservare; aplicarea de tratamente silvice care promovează regenerarea pe cale naturală a arboretelor: tratamentul tăierilor de transformare spre grădinărit, tratamentul tăierilor grădinărite şi cvasigrădinărite, tratamentul tăierilor progresive clasice sau în margine de masiv, tratamentul tăierilor succesive clasice ori în margine de masiv, tratamentul tăierilor în crâng în salcâmete şi zăvoaie de plop şi salcie. În zonele de dezvoltare durabilă din parcurile naţionale se pot aplica tratamentul tăierilor rase în arboretele de molid pe suprafeţe de maximum 1 ha, precum şi tratamentul tăierilor rase în parchete mici în arboretele de plop euramerican. În zonele de dezvoltare durabilă din parcurile naturale se poate aplica şi tratamentul tăierilor rase în parchete mici în arboretele de molid pe suprafeţe de maximum 1 ha şi plop euramerican; activităţi specifice modului de producţie ecologic de cultivare a terenului agricol şi creşterea animalelor, în conformitate cu legislaţia specifică din sistemul de agricultură ecologică; alte activităţi tradiţionale efectuate de comunităţile locale. activităţi de construcţii/investiţii, cu avizul administratorilor ariilor naturale protejate pentru fiecare obiectiv, conforme planurilor de urbanism legal aprobate.
ARIILE PROTEJATE NATURA 2000
Siturile NATURA 2000 nu necesită regimuri de protecție stricte (care să interzică activitatea umană) care sunt aplicate în parcurile naționale. În multe cazuri, prezența habitatelor şi a speciilor din siturile Natura 2000 se datorează în special modului în care de sute de ani sunt gospodărite durabil pădurile, păşunile sau fânațele. Ca urmare, în majoritatea siturilor Natura 2000 se vor menține activitățile economice, ideea dezvoltării durabile rămânând la baza oricărei activități umane, dar cu accent deosebit pe conservarea speciilor şi habitatelor pentru care au fost declarate în cadrul rețelei Natura 2000.
Managementul acestor zone trebuie să țină cont de faptul că Natura 2000 este, în primul rând, un instrument de conservare a biodiversității. Totuşi, planurile de management pot include acele activități economice care ajuta la menținerea şi protejarea naturii şi a mediului. În siturile Natura 2000 pot fi permise activităţi agricole tradiţionale, unele dintre acestea necesare pentru menţinerea peisajelor (de exemplu, pajiştile montane), cultivarea şi obţinerea produselor ecologice: legume, fructe,
produse lactate, carne, sucuri de fructe, activităţi de vânătoare şi pescuit; cu condiţia ca siturile Natura 2000 să îşi păstreze obiectul conservării.
Aceste activități trebuie să respecte măsurile minime de management pentru speciile de interes comunitar, de exemplu:
• respectarea perioadelor de reproducere, cuibărit, popas şi iernat;
• exploatarea masei lemnoase - în funcție de habitatul/specia pentru care zona a fost declarată sit Natura 2000;
• construcții din materiale tradiționale, în acord cu arhitectura zonei;
• activități de promovare şi dezvoltare a turismului durabil, cu accent pe ecoturism.
Nu vor fi permise în zonele protejate construcții şi lucrări de infrastructură care afectează habitatele/ speciile pentru care zona a fost declarată sit Natura 2000. Excepție fac acele lucrări care sunt importante pentru siguranța oamenilor sau de importanță națională. Conform legislației in vigoare, activitățile din siturile Natura 2000 se vor supune procedurii de evaluare a impactului de mediu, dacă lucrările prevăzute afectează habitatele şi/ sau speciile pentru care acea arie a fost declarată sit Natura 2000.
Evaluarea impactului asupra mediului nu va fi însă necesară pentru activitățile zilnice; de asemenea, declararea unei zone ca sit Natura 2000 nu va afecta dreptul de proprietate asupra terenurilor. În cazul în care vor exista activități care trebuie oprite, datorită declarării unei zone drept sit Natura 2000, fermierii, proprietarii, administratorii şi concesionarii de terenuri vor primi plăți compensatorii.
