Aceste comunități înalte higrofile sunt foarte variate din punct de vedere floristic și au un ecart ecologic deosebit. Sunt alcătuite exclusiv din specii ierbacee înalte foarte viguroase, higrofile, instalate pe soluri aluvionare crude bogate în nutrienți, ecosistemele create fiind caracterizate de un înalt nivel de competitivitate. De aceea sunt greu de invadat de către specii străine, deoarece în interiorul fitocenozelor există deja o competiție acerbă între specii pentru lumină, spațiu și hrană. Din punct de vedere conservativ, valoarea lor este mare, aici existând destul de multe specii endemice carpatine, nu numai printre plante, dar și printre nevertebrate.
În acest habitat se găsesc specii cu areal mai larg, eurosiberian și central-european, precum crăpușnicul Cirsium palustre, niloceaua Cirsium oleraceum, colțul lupului Cirsium erisithales, pălămida Carduus crispus, spinul Carduus personata, crețușcă Filipendula ulmaria, iarba ciutei Doronicum austriacum susaiul de munte Cicerbita alpina, captalanul Petasites hybridus, captalanul alb Petasites albus.
În același timp, doar în lanțul Carpaților (uneori și al munților din nordul Balcanilor) s-a dezvoltat un număr consistent de specii regional endemice care edifică asociații cu caracter endemic. Cele mai importante sunt Cirsium waldsteinii, talpa ursului Heracleum sphondylium ssp transsilvanicum, Petasites kablikianus, Telekia speciosa. Există și o varietate endemică pentru Munții Retezat în aceste comunități, și anume Carduus personatus var. echinopsifolius.
Alte specii caracteristice pentru habitat: rotungioara Glechoma hederacea, Epilobium hirsutum, crețușca Filipendula ulmaria, angelica Angelica archangelica, asmățuiul sălbatic Chaerophyllum hirsutum, piciorul caprei Aegopodium podagraria, usturoișa Alliaria petiolata, năpraznicul Geranium robertianum, opaița roșie Silene dioica, bulbucii Trollius europaeus, ciucurașii Adenostyles alliariae, susaiul de munte Cicerbita alpina, degețelul galben Digitalis grandiflora.
Asociaţii vegetale:
Fitocenozele de la altitudine mai joasă, întâlnite în mod obișnuit până la circa 800 m altitudine (dar uneori mult mai sus în arealele suprapășunate) aparțin asociațiilor Angelico ssylvestris - Cirsietum cani Burescu 1998, Angelico - Cirsietum oleracei Tüxen 1937, Scirpetum sylvatici Ralski 1931 em. Schwich 1944 și Filipendulo - Geranietum palustris Koch 1926, care au o răspândire largă în vestul Eurasiei. Mult mai importante din punct de vedere biogeografic sunt fitocenozele asociațiilor carpato-balcanice Telekio - Petasitetum hybridi (Morariu 1967) Resmeriţă et Raţiu 1974, Telekio - Petasitetum albae Beldie 1967 și cele alpino - carpatice Adenostylo – Doronicetum austriaci Horvat 1956, Telekio - Filipenduletum Coldea 1996, Cicerbitetum alpinae Bolleter 1921. Cele mai valoroase fitocenoze sunt însă, desigur, cele ale asociației endemice carpatice Cirsio waldsteinii - Heracleetum transsilvanici Pawł. ex Walas 1949.
Specii de animale:
Habitatul în sine adăpostește un număr mare de specii de insecte, dintre care cel mai ușor vizibile sunt cele de fluturi. Totodată, lizierele fiind o zonă de tranziție între pădure și habitatele învecinate, care de multe ori sunt pășuni sau fânețe, aici pot fi întâlnite specii din ambele tipuri de habitate. Evident, această afirmație nu e valabilă doar pentru insecte. Dintre speciile de insecte mai importante pentru sit întâlnim aici (primele patru specii din enumerare sunt specii Natura 2000): albilița de pădure Leptidea morsei, molia urs dungată Callimorpha quadripunctaria, fluturele de foc al măcrișului Lycaena dispar, cosașul transilvan Pholidoptera transsylvanica, sidefiul carpatin Boloria titania, fluturele zebră Neptis sappho, albăstrelul mare al cimbrișorului Maculinea arion, negriciosul de molidiș Erebia euryale, negriciosul alb-dințat Erebia ligea, mantia împăratului Argynnis paphia, ochi de păun de zi Aglais io, amiralul Vanessa atalanta, Apollo negru Parnassius mnemosyne, aurora de primăvară Anthocharis cardamines, croitorașul albastru de munte Gaurotes virginea, croitorul verde de munte Lepturobosca virens, croitorul cu patru pete Pachyta quadrimaculata, croitorul mare al molidului Monochamus sartor, buburuza Coccinella septempunctata, bondarul Bombus sp., furnică roșie de pădure Formica rufa, lăcusta de munte răsăriteană Miramella ebneri, cosașul verde Tettigonia viridissima.
În acest habitat se pot întâlni un număr mare de specii de amfibieni, dintre cele mai comune fiind broasca roșie de pădure Rana dalmatina – înlocuită la altitudini mai mari de broasca roșie de munte Rana temporaria,broasca râioasă brună Bufo bufo, broasca râioasă verde Bufotes viridis, salamandra Salamandra salamandra.
Sunt prezente aici specii de reptile precum: șopârla de câmp Lacerta agilis, năpârca Anguis colchica, șarpele de alun Coronella austriaca, șarpele de casă Natrix natrix.
Distribuție.
Habitatul este larg răspândit în lungul torenților montani, pâraielor și râurilor din Parcul Național Retezat, până la altitudinea de 1800 m, la limita superioară a etajului boreal (al molidului).
Amenințări.
Amenințările la adresa habitatului provin dintre cele care afectează habitatele vecine (pădurile, pajiștile, fânețele) și care au fost menționate la habitatele respective. Un pericol de natură biologică relativ minor este invadarea acestor habitate de către specia Impatiens balsamina care populează biotopuri similare din Munții Himalaia și este evadată din gradini. Totuși puterea de penetrare a acestei specii în habitatele 6430 este limitată. Toate populațiile acestei specii semnalate pe teritoriul Parcului Național Retezat și în vecinătatea acestuia trebuie distruse imediat.
