Stâncăriile dezvoltate pe roci acide silicatice, respectiv marile masive granitoidice din centrul Munților Retezat de nord și rocile metamorfice ce le înconjoară, dețin cea mai mare parte a spațiului subalpin și alpin din regiune, între (1400) 1600 - 2500 m, iar spectaculozitatea peisajului li se datorează în mare măsură.
Speciile de plante, animale nevertebrate și de vertebrate mici de aici au abilitatea de a trăi în fisurile rocilor, pe baza troficității reduse oferite de cantități de humus infime și adeseori în condiții de umiditate redusă.
Speciile endemice locale sunt cele mai importante pentru fiecare tip de habitat. Ciucușoara Retezatului Draba dorneri apare în masiv doar într-un singur loc, la Piciorul Colțului. Mulți ani s-a crezut că este singura zonă în care poate fi găsită, dar în ultimii ani specia a mai fost identificată, cu populații la fel de mici, în Munții Făgăraș și Bucegi. La altitudini mai reduse apar pe stâncile silicatice garofița carpatină Dianthus henteri (endemică pentru jumătatea vestică a Carpaților Meridionali) și, pe locurile mai umede, spre marginea pădurilor, crucea voinicului transilvană Hepatica transsilvanica (endemică pentru flora României). Opaița carpatină Silene dubia este de asemenea un edemism carpatic, iar opaița balcanică Silene lerchenfeldiana, legată intim de stâncăriile silicatice, apare doar în Carpații Meridionali și nordul Balcanilor. Șopârlița de stâncării Veronica bachofenii se află la altitudini mai mici, iar cea alpină Veronica baumgartenii, la altitudini mai mari. Clopotul stâncii Symphyandra wanneri, specie carpato-balcanică rară, se găsește pe stâncăriile umbrite, adeseori în zone stâncoase umbrite de coronamentul pădurilor. Clopoțelul carpatin, Campanula carpatica, atât de frecvent în Carpații Orientali și estul Meridionalilor, se află doar pe abrupturile stâncoase de deasupra molidișurilor, pe Vârful Bucura.
Foarte caracteristice sunt plantele cu adaptări speciale pentru acest mediu, cu rozete de frunze la bază, din genurile Draba, Saxifraga, Jovibarba și Sempervivum. Acestea, deși nu sunt înrudite între ele, seamănă foarte mult în ceea ce privește aspectul general, datorită adaptării la aceleași condiții de mediu (convergentă evolutivă): Draba simonkaiana, Sempervivum montanum, Sempervivum marmoreum, Jovibarba heuffelii, Saxifraga cymosa, S. bryoides, S. cuneifolia, S. aizoides, S. moschata.
Garofița alpină Dianthus gelidus (rară în Retezat, prezentă numai pe Custura), clopoțelul alpin Campanula alpina, albăstreaua de munte Phyteuma confusum, feriguțele Asplenium viridis și Asplenium trichomanes întregesc comunitățile de stâncării silicatice. Foarte multe specii din habitatul 6150 al pajiștilor de pe substrate silicatice, mai ales cele cu rădăcini adânci, care se pot înfige adânc în crăpăturile stâncilor, se găsesc și în acest habitat.
Habitatul stâncăriilor silicatice se regăseşte în strânsă asociere cu habitatul grohotişurilor silicatice din etajul montan până în cel alpin (Androsacetalia alpinae şi Galeopsietalia ladani) (cod Natura 2000: 8110). Este și natural, abrupturile stâncoase având în cele mai multe cazuri trene de grohotiș la baza lor, rezultate din dezagregarea rocilor.
Asociaţii vegetale:
Senecio glaberrimi - Silenetum lerchenfeldianae Boşcaiu et al. 1977; Asplenio trichomanis-Poëtum nemoralis Boşcaiu 1971; Hypno - Polypodietum Jurko et Peciar 1963; Asplenietum septentrionalis Schwick 1944; Sempervivetum heuffelii Schneider-Binder 1969; Diantho henteri - Silenetum lerchenfeldianae Stancu 2000.
Specii de animale.
Sunt prezente specii de reptile precum: șopârla de munte Zootoca vivipara, vipera comună Vipera berus. Speciile de păsări care pot fi întâlnite aici sunt: codroșul de munte Phoenicurus ochruros, brumărița de stâncă Prunella collaris, pietrarul sur Oenanthe oenanthe, mierla de piatră Monticola saxatilis, corbul Corvus corax, fluturașul de stâncă Tichodroma muraria, lăstunul de stâncă Ptyonoprogne rupestris.
Mamiferele sunt reprezentate, pe lângă speciile de rozătoare mici, prin capra neagră Rupicapra rupicapra.
Distribuție.
Habitatul este foarte des întâlnit în toată jumătatea nordică a Parcului Național Retezat, unde substratul geologic este alcătuit din șisturi cristaline și granitoide.
Amenințări.
Dată fiind poziționarea acestui habitat în zone relativ greu accesibile, amenințările la adresa acestuia rezultate direct din activități antropice sunt puțin semnificative.
