Pădurile ripariene sunt dependente de dinamica apelor râurilor, crescând în lunca acestora sub formă de cordoane forestiere pe maluri. Rolul lor ca ecosisteme este extrem de complex. Pe lângă protejarea malurilor de eroziune, acestea reglează debitul și stimulează depunerile de aluviuni în timpul inundațiilor, precum și formarea solurilor pe aluviunile crude ale albiilor majore. Ele constituie habitate importante pentru multe specii de pești (partea dinspre mal), amfibieni, păsări, mamifere mici, nevertebrate, iar pentru mamiferele mari sunt coridoare de legătură prețioase între masivele forestiere.
În Munții Retezat, pădurile ripariene sunt alcătuite din arin negru Alnus glutinosa și diferite specii de salcie Salix până la circa 800 m altitudine, iar de la circa 1000 m arinul negru este înlocuit de către arinul alb Alnus incana (în intervalul 800 - 1000 m se întâlnesc frecvent ambele specii, amestecate). Dintre speciile de plante, foarte caracteristice arinișurilor negre sunt steluța de apă Stellaria nemorum și cucuta piciorul caprei Aegopodium podagraria, iar pentru arinișurile albe superba ferigă denumită pana struțului Struthiopteris filicastrum, iarba mare de pădure Telekia speciosa și cerențelul roșu Geum rivale.
Asociaţii vegetale:
Telekio speciosae - Alnetum incanae Coldea (1986) 1991; Stellario nemorum - Alnetum glutinosae (Kästner 1938) Lohmeyer 1957.
Specii de animale.
Dintre animale, cele mai caracteristice sunt tritonul cu creastă Triturus cristatus, tritonul de munte Ichtyosaura alpestris și tritonul comun Lissotriton vulgaris, care primăvara utilizează din plin bălțile din cadrul habitatului pentru reproducere.
Distribuție.
Habitatul are o distribuție lineară, fiind localizat în lungul majorității râurilor și pâraielor din Parcul Național Retezat, până la 1600 - 1700 m altitudine.
Amenințări.
Crearea de drumuri forestiere prin interiorul habitatului, consolidările de maluri, lucrările hidrotehnice de orice fel în lunci, tăierile ilegale.
