PARCURI NAȚIONALE
În funcție de zonarea internă, pe raza parcurilor naționale sunt permise/ interzise anumite tipuri de activități, reglementate de lege prin art. 22 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011.
Zonarea internă a parcurilor naționale şi naturale se face prin planul de management, care este aprobat de autoritatea publică centrală pentru protecția mediului şi pădurilor, prin definirea şi delimitarea, după caz, a zonelor de protecție strictă, a zonelor de protecție integrală, a zonelor de conservare durabilă (tampon) şi a zonelor de dezvoltare durabilă a activităților umane.
Activități permise/interzise în funcție de zonarea internă în baza legală: art. 22 din OUG 57/2007 cu modificările și completările ulterioare
Zona de protecție strictă (ZPS) - Rezervația Științifică Gemenele
Permis: cercetare.
Zona de protecție integrală (ZPI)
Permis: ecoturism, pășunat rațional, cercetare, educație, pescuit sportiv.
Interzis: construcții, exploatarea resurselor naturale.
Zona de conservare durabilă (ZCD) - tampon
Permis: ecoturism, pășunat, activități științifice și educative, reconstrucție ecologică, înlăturarea efectelor unor calamități, lucrări silvice diverse, inclusiv tăieri, combaterea dăunătorilor forestieri.
Interzis: construcții (excepții sunt construcții destinate: administrării ariei naturale protejate; activităţilor de cercetare ştiinţifică; siguranţei naţionale; prevenirii
unor calamităţi naturale).
Zona de dezvoltare durabilă (ZDD), (cu infrastructură turistică)
Permis: ecoturism, pășunat, activități științifice și educative, reconstrucție ecologică, înlăturarea efectelor unor calamități, lucrări silvice diverse, inclusiv tăieri, combaterea dăunătorilor forestieri, activități de investiții/dezvoltare (ex. realizarea de construcții).
ARIILE PROTEJATE NATURA 2000
Siturile NATURA 2000 nu necesită regimuri de protecție stricte (care să interzică activitatea umană) care sunt aplicate în parcurile naționale. În multe cazuri, prezența habitatelor şi a speciilor din siturile Natura 2000 se datorează în special modului în care de sute de ani sunt gospodărite durabil pădurile, păşunile sau fânațele. Ca urmare, în majoritatea siturilor Natura 2000 se vor menține activitățile economice, ideea dezvoltării durabile rămânând la baza oricărei activități umane, dar cu accent deosebit pe conservarea speciilor şi habitatelor pentru care au fost declarate în cadrul rețelei Natura 2000.
Managementul acestor zone trebuie să țină cont de faptul că Natura 2000 este, în primul rând, un instrument de conservare a biodiversității. Totuşi, planurile de management pot include acele activități economice care ajuta la menținerea şi protejarea naturii şi a mediului. În siturile Natura 2000 pot fi permise activităţi agricole tradiţionale, unele dintre acestea necesare pentru menţinerea peisajelor (de exemplu, pajiştile montane), cultivarea şi obţinerea produselor ecologice: legume, fructe,
produse lactate, carne, sucuri de fructe, activităţi de vânătoare şi pescuit; cu condiţia ca siturile Natura 2000 să îşi păstreze obiectul conservării.
Aceste activități trebuie să respecte măsurile minime de management pentru speciile de interes comunitar, de exemplu:
• respectarea perioadelor de reproducere, cuibărit, popas şi iernat;
• exploatarea masei lemnoase - în funcție de habitatul/specia pentru care zona a fost declarată sit Natura 2000;
• construcții din materiale tradiționale, în acord cu arhitectura zonei;
• activități de promovare şi dezvoltare a turismului durabil, cu accent pe ecoturism.
Nu vor fi permise în zonele protejate construcții şi lucrări de infrastructură care afectează habitatele/ speciile pentru care zona a fost declarată sit Natura 2000. Excepție fac acele lucrări care sunt importante pentru siguranța oamenilor sau de importanță națională. Conform legislației in vigoare, activitățile din siturile Natura 2000 se vor supune procedurii de evaluare a impactului de mediu, dacă lucrările prevăzute afectează habitatele şi/ sau speciile pentru care acea arie a fost declarată sit Natura 2000.
Evaluarea impactului asupra mediului nu va fi însă necesară pentru activitățile zilnice; de asemenea, declararea unei zone ca sit Natura 2000 nu va afecta dreptul de proprietate asupra terenurilor. În cazul în care vor exista activități care trebuie oprite, datorită declarării unei zone drept sit Natura 2000, fermierii, proprietarii, administratorii şi concesionarii de terenuri vor primi plăți compensatorii.
