Pajiștile calcifile din Munții Carpați se disting prin caracterul lor intrazonal (aceasta însemnând, din punct de vedere ecologic, că prezența unui substrat geologic aparte – calcarele – modifică totul față de ecosistemele „zonale” din jur, inclusiv speciile foarte legate de acest habitat, tipul de sol, regimul hidric etc.). Într-adevăr, stâncăriile calcaroase, alături de turbării, reprezintă ecosistemul cu setul cel mai numeros de specii absolut caracteristice, la care se adaugă spectaculozitatea aparte a peisajului generat. De asemenea, numărul cel mai mare de specii endemice locale și regionale (carpatine) ca și cel mai mare număr de specii rare, se află tot aici.
În Parcul Național Retezat, contrastul geologic dintre partea nordică și cea sudică este foarte accentuat. Partea nordică este dominată de masive granitoidice și de roci metamorfice acide, pe când cea sudică (Retezatul Mic, partea estică a Munților Godeanu) este dominată de calcarele jurasice. Contrastul floristic și faunistic este foarte mare între aceste două părți, care practic sunt două lumi diferite din punct de vedere biogeografic.
Dominante în aceste pajiști sunt speciile de graminee și de rogoz, în primul rând coada iepurelui Sesleria rigida ssp. haynaldiana și coarna Carex sempervirens.
Vedeta absolută a pajiștilor de pe calcarele din partea sudică a Parcului Național Retezat este Carduus kerneri ssp. lobulatiformis, o plantă de o frumusețe cu totul aparte, cu o singură inflorescență de un carmin intens pe tulpinile zvelte. Acesta se deosebește de celelalte specii de Carduus prin frunzele mai late, cu lobi mici. Specia este un endemism local strict, fiind întâlnită doar în această regiune. Flora abundă, de asemenea, în specii endemice carpatice și carpato-balcanice, toate rare și deosebit de atractive, care în lunile iunie și iulie dau un aspect de o frumusețe extraordinară stâncilor de calcar: inul de banat Linum uninerve, turtureaua Saxifraga marginata, crinul de munte Lilium jankae, macul galben Papaver corona-sancti-stephani, stânjenelul bănățean Iris reichenbachii, Edraianthus graminifolius, Symphyandra wanneri, Campanula kladniana, barba ungurului Dianthus spiculifolius, lichitoarea păsărească Silene nutans ssp. dubia, Athamanta turbith ssp. hungarica, Draba lasiocarpa, Centaurea kotschyana, Sorbus cretica, Erysimum comatum, Festuca pachyphylla și Festuca porcii, Festuca panciciana, sparceta Onobrychis transsilvanica, Gypsophila petraea, Trisetum fuscum, Lamium bithynicum, Oxytropis montana ssp. retezatensis, Thymus pulcherrimus.
La acestea se adaugă o listă de alte plante rare în flora României, precum tămâița Daphne cneorum, papucul doamnei Cypripedium calceolus, oițele Anemone narcissifolia, dedițeii Pulsatilla grandis, Saussurea discolor, ochiul boului Aster alpinus, omagul galben Aconitum anthora, argințica Dryas octopetala, Hedysarum hedysaroides, sângele voinicului Gymnadenia rhelicanii, Scutellaria alpina, floarea de colț Leontopodium alpinum, Campanula cochlearifolia, ochiul șarpelui Eritrichium nanum, Kernera saxatilis.
Asociaţii vegetale:
Oxytropido carpaticae-Onobrychidetum transsilvanicae Täuber 1987; Seslerio-Festucetum versicoloris Beldie 1967; Diantho tenuifolii-Festucetum amethystinae Domin 1933 Coldea 1984; Seslerio haynaldianae-Caricetum sempervirentis Puşcaru et al. 1956; Seslerio haynaldianae-Saxifragetum rochelianae Boşcaiu 1971; Seslerio heufflerianae-Caricetum sempervirentis Coldea 1984; Seslerio bielzii-Caricetum sempervirentis Puşcaru et al. 1956; Poo alpinae-Alyssetum repentis Beldie 1967; Salicetum retuso-reticulatae Br.-Bl. 1926; Soldanello pusillae-Salicetum kitaibelianae Boşcaiu 1971 Coldea 1993.
Specii de animale:
Dintre insectele care populează aceste pajiști se distinge în primul rând fluturele negru de stânci calcaroase Erebia melas melas, specie balcanică, în România aflată doar în acest habitat în Retezatul sudic, Munții Godeanu, Mehedinți și Cernei. În Parcul Național Retezat atinge limita nordică a arealului său. Aproape la fel de legat de pajiștile calcifile este și fluturele negricios alpin Erebia pandrose cibinica, o specie larg răspândită în munții calcaroși înalți din Europa.
Distribuție.
În Parcul Național Retezat, stâncăriile calcaroase cu pajiști ale habitatului 6170 se află în toată partea sudică, în arealul de răspândire al calcarelor de vârstă jurasic superioară (Formațiunea de Stramberg). Aceste calcare sunt recife de corali ce populau piscurile vulcanilor submarini și țărmurile stâncoase ale Mării Tethys acum circa 150 de milioane de ani, mare ce se întindea, spre apogeul epocii dinozaurilor, din actualul Golf Mexic, prin arhipeleagul Carpaților de atunci, până în Oceanul Indian.
Amenințări.
Principala amenințare la adresa habitatului o constituie suprapășunatul.
