Acest habitat este foarte deosebit în Carpați față de alți munți ai Europei. În Munții Alpi, laricele și zâmbrul apar adeseori în proporție egală, în amestecuri uniforme cu molidul, în etajul pădurilor boreale (de tip taiga), fiind specii la fel de comune. În Carpații Românești, laricele și zâmbrul au un statut relictar, sunt foarte rare și niciodată nu apar împreună. La fel, zâmbrul nu apare diseminat larg, cu arbori de talie mare în tot etajul molidului, ci este prezent doar în pâlcuri izolate, pure, cu arbori de dimensiuni reduse, la contactul dintre molidișuri și etajul subalpin, la circa 1800-1900 m altitudine. Cauza acestui comportament atât de diferit al zâmbrului în Carpați față de Alpi nu este cunoscută, dar ecologia acestei specii și a habitatului 9420 pot fi studiate cel mai bine în Munții Retezat, unde se află cele mai importante populații de la noi din țară.
Zâmbrul Pinus cembra este un pin din subgenul Strobus al pinilor cu cinci ace și conuri cu semințe comestibile. Este rudă foarte apropiată, greu de distins, cu zâmbrul siberian Pinus sibirica ce ocupă un areal foarte mare în taigaua siberiană și unde semințele sale sunt foarte apreciate de populație.
Pinus cembra alcătuiește în Munții Retezat grupări izolate, de dimensiuni mici, care nu au o floră caracteristică și cu greu pot fi catalogate la limită drept fragmente izolate ale habitatului 9420. Din cauza acestor caracteristici nu s-au descris asociații vegetale din Carpații Românești edificate de această specie, care la noi are mai mult statutul de relict. Totuși, priveliștea oferită de grupurile alcătuite din acești pini cu totul deosebiți, adesea crescând pe pereți stâncoși greu accesibili, este una foarte spectaculoasă pentru țara noastră și este caracteristică aproape numai Retezatului.
Asociaţii vegetale:
Bruckenthalio – Piceetum Borhidi 1969; Rhododendro myrtifolii – Piceetum Coldea et Pânzaru 1986.
Specii edificatoare: molidul Picea abies, zâmbrul Pinus cembra, laricea Larix decidua (local), jneapănul Pinus mugo, ienupărul Juniperus sibirica.
Specii caracteristice: coacăza Bruckenthalia spiculifolia, iarba cășunăturii Saxifraga cuneifolia.
Alte specii: siminicul Anthenaria dioica, Festuca nigrescens, fraguțele Fragaria vesca, Luzula luzuloides, ciormoiagul Melampyrum sylvaticum, măcrișul iepurelui Oxalis acetosella, Potentilla chrysocraspeda etc.
Specii de animale:
Nu există specii cu adevărat caracteristice pentru acest habitat în România și în Munții Retezat, din cauza dimensiunilor foarte modeste ale habitatului. Totuși, studiile ecologice au relevat pe întreaga întindere a nordului Eurasiei o legătură evolutivă strânsă între pasărea numită alunar Nucifraga caryocatactes și pinii albi cu cinci ace din subgenul Strobus (zâmbrul european, cel siberian, cel coreean și zâmbrul-jneapăn din Asia de est). Aceste păsări se adună în număr mare în pâlcurile de zâmbri când arborii produc conuri, deoarece semințele acestor pini sunt de departe preferatele lor. Dacă reușim să vedem în „sezoanele favorabile” alunarii stând pe ramurile de zâmbru, putem fi siguri că privim la o legătură ecologică strânsă între un animal și o plantă, legătură ce durează de multe milioane de ani.
Distribuţia.
În Munţii Retezat habitatul apare la limita superioară a etajului boreal (molidișurilor) în special în Rezervaţia Gemenele, dar el se găseşte și în bazinul Râuşor, pe creasta Piciorul Colţului, în valea Nucşoara și bazinul superior al văii Bucurei.
Amenințări.
Habitatul este bine conservat și nu este în general expus amenințărilor, fiind situat în zone înalte și relativ puțin accesibile.
