Pădurile de molid reprezintă din punct de vedere biogeografic taigale ale muntelui. Toți am auzit de imensele păduri reci dominate de conifere din Siberia (și nord-estul Europei) și Canada, numite îndeobște „taiga siberiană” și „taiga canadiană”. Ele sunt pe locul întâi și respectiv trei ca întindere între ecosistemele forestiere ale planetei. Aceste uriașe taigale au ca echivalent în lanțurile muntoase situate mai la sud, suficient de înalte pentru a cuprinde o centură cu un climat asemănător celui din taiga, ecosisteme forestiere de munte foarte asemănătoare ca aspect peisagistic, ecologie și compoziție în specii. Din punct de vedere științific, aceste păduri se numesc boreale (din grecescul boreas, ce înseamnă „vânt nordic, boare” sau, pur și simplu, „nord”, „miazănoapte”).
Deși mult mai restrânse ca areal ocupat, aceste taigale montane sunt întru totul asemănătoare taigalelor transcontinentale din nordul îndepărtat. De aceea, când străbatem întinsele păduri de molid ale Retezatului, între 1200 (1300) m și 1700 – 1800 m altitudine, ne putem gândi că suntem în întinderile împădurite siberiene sau canadiene, iar dacă vom vedea cândva imensa taiga, vom simți imediat asemănarea.
Din punct de vedere al biodiversității există multe specii comune între taigalele adevărate și cele montante (prima dintre ele ar fi chiar omniprezentul molid Picea abies) precum și multe specii perechi (surori sau vicariane) – precum zâmbrul Pinus cembra în etajele boreale ale munților Europei și „cedrul” siberian Pinus sibirica (cele două specii fiind greu de deosebit între ele, iar pe prima putând-o vedea aproape peste tot în Retezat, când traseul parcurs se apropie de ieșirea din pădure și încep să se vadă lumina și spațiile largi din domeniul subalpin). Apoi, dintre plante, exemplele clasice de elemente (predominant) boreale sunt chiar comunele specii de arbuști pitici cu fructe delicioase și viu colorate, afinul Vaccinium myrtillus și merișorul Vaccinium vitis-idaea. Dacă prima specie, comună în Retezat și toți munții Eurasiei, o putem vedea și în aproape toată taigaua siberiană, pe cea de-a doua o vom vedea peste tot în ambele taigale, cea siberiană și cea canadiană, făcând înconjurul polului nord după arealul ei. Biogeografia numește un areal de primul tip „Eurosiberian boreal”, iar pe cel de-al doilea tip îl numește „circumpolar – boreal”. Dintre speciile de foioase, mesteacănul Betula pendula, plopul tremurător Populus tremula și scorușul Sorbus aucuparia sunt foarte frecvente în pădurile boreale din munți și în toată taigaua siberiană, având specii surori (vicariante) în taigaua canadiană.
Cum asemănările dintre două entități merg mereu până la un punct, la fel se întâmplă și cu aparent uniformele păduri boreale din diferite regiuni. Izolarea geografică este cea care face diferența în timp, în mod inevitabil. Astfel, pădurile de molid ale Retezatului conțin specii de plante endemice carpatice boreale (ce se întâlnesc numai în taigalele montane ale Carpaților, uneori și în cele din Munții Balcani). Vom vedea aici peste tot Campanula abietina, vulturica Hieracium rotundatum, Cirsium waldsteinii și talpa ursului Heracleum palmatum, speciile de omag Aconitum bucovinense, Aconitum toxicum, Aconitum moldavicum, ochiul boului Leucanthemum waldsteinii și degetăruțul Soldanella hungarica sau arbustul cu flori de un carmin viu Bruckenthalia spiculifolia. Pe substrat stâncos, dar mereu în umbra pădurii boreale, se află speciile superbe de clopoțel endemice pentru Carpați Symphyandra wanneri și Campanula carpatica. Mai mult, Retezatul are în pădurile sale boreale specii endemice locale. Pentru a le vedea, va trebui să ne informăm mult mai bine și să cerem îndrumare, permisiune și asistență de la autoritățile Parcului Național Retezat, deoarece ele se găsesc în zone restrânse, iar populațiile lor sunt foarte vulnerabile. Astfel sunt crușățeaua Barbarea lepuznica numită după râul Lăpușnicul Mare și Carduus personata var. echinopsifolius, care, cel mai probabil, în viitor se va dovedi a fi o specie distinctă.
Specii de animale:
Biodiversitatea pădurilor boreale este cea mai scăzută dintre toate pădurile globului, în orice regiune geografică ar fi ele situate, iar acest lucru ne va fi clar fără a consulta neapărat studii științifice. Aspectul lor sumbru, sobru și uniform, ca și tăcerea ce cuprinde și apasă pe oricine ajunge să le străbată, încă de la primii pași, arată clar acest lucru. Toți călătorii ce au străbătut păduri boreale, de oriunde, au lăsat scrise același gen de impresii. Astfel exploratorul siberian Buturlin spunea în secolul XIX că „suprafețe imense par absolut pustii, în timpul verii nu auzi ciripitul unei păsări, iar în timpul iernii albeața imaculată a zăpezii nu este atinsă de nici o urmă. Putem merge zeci și uneori chiar sute de kilometri printr-un astfel de pustiu. În schimb, în apropierea unui râu, a unui lac sau chiar a unui simplu luminiș sau a unei suprafețe cu arbori mai variați, viața începe să pulseze”. Într-adevăr, uniformitatea și tăcerea apăsătoare din interiorul pădurilor boreale sunt întrerupte și în Retezat mai ales de astfel de discontinuități, lucru evident orice traseu am parcurge în acești munți. Totuși, există o serie de animale care sunt intim legate de mediul pădurilor boreale din taigalele Eurasiei și care sunt prezente și în Munții Retezat. Majoritatea au o viață foarte discretă și sunt greu de văzut. Astfel este cocoșul de munte Tetrao urogallus, râsul Lynx lynx sau ciocănitoarea neagră Dryocopus martius. O pasăre extrem de caracteristică acestor păduri și cu un aspect foarte distinct este forfecuța Loxia curvirostra. Mugurarul Pyrrhula pyrrhula, alunarul Nucifraga caryocatactes, ierunca Tetrastes bonasia, ciocănitoarea cu trei degete Picoides tridactylus, ciuvica Aegolius funereus sau huhurezul mare Stryx uralensis completează lista păsărilor legate îndeosebi de mediul boreal. Dintre mamiferele mici, strâns legate de aceste păduri sunt șoarecele de zăpadă Chionomys nivalis, șoarecele scurmător Clethrionomys Myodes glareolus, chițcanul de munte Sorex alpinus.
Insectele boreale cele mai importante sunt fluturele negricios boreal Erebia euryale, fluturele negricios alb-dințat Erebia ligea, croitorașul albastru de munte Gaurotes virginea, croitorul cu patru pete Pachyta quadrimaculata, croitorul mic al molidului Monochamus sutor, croitorul mare al molidului Monochamus sartor.
Distribuţia.
Habitatul este localizat în etajul montan superior (etajul boreal al molidului), la altitudini de peste 1100 (1400) m, până la 1700 (1900) m. Apare de regulă sub forma unei benzi de lăţime variabilă, situată deasupra pădurilor de amestec de fag cu răşinoase, până la limita altitudinală superioară a pădurilor. În Munţii Retezat formează un brâu între 1200 şi 1750 m altitudine, pe toate văile mai abrupte dispuse pe versantul nordic al masivului, pe roci la zi sau pe soluri cu volum edafic foarte redus, alternând cu molidişurile dacice neutrofile, acolo unde formele de relief devin culmi mai line.
Amenințări.
Habitatul poate să fie afectat prin dezvoltarea rețelei de drumuri sau prin alte amenajări și activități turistice și efectele poluante care le însoțesc. Exploatarea forestieră intensivă a zonelor aflate în afara ariei protejate, dar în apropierea acesteia, poate conduce la o fragmentare și restrângere a teritoriilor mamiferelor mari, cu impact asupra populațiilor din parc.
